Exequaturul este procedura prin care hotărârile străine sunt recunoscute în România printr-o hotărâre judecătorească.
Este o procedură judiciară în cadrul căreia instanța română exercită un control asupra hotărârilor pronunțate de instanțele străine pe teritoriul unde se solicită executarea.
Dacă o hotărâre pronunțată de o instanță străină nu este executată de bunăvoie, se recurge la executarea silită prin procedura exequaturului, reglementată în dreptul român de Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
În acest act normativ, noțiunea de hotărâre străină este folosită lato sensu, incluzând, pe de o parte, hotărârile pronunțate de jurisdicțiile competente din alte state și, pe de altă parte, actele notariale sau actele jurisdicționale emise de orice alte autorități cu activitate jurisdicțională din acele state, precum sentințele arbitrale internaționale sau tranzacțiile încheiate între părți.
Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat în România, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
hotărârea a cărei recunoaștere se solicită trebuie să fie irevocabilă în statul în care a fost pronunțată; instanța care a pronunțat hotărârea trebuie să fi fost competentă să judece acea cauză; existența reciprocității privind efectele hotărârilor străine între România și statul în care hotărârea a fost pronunțată.
Există situații în care hotărârile străine nu pot fi recunoscute de instanțele române, potrivit art. 168 din Legea nr. 105/1992:
hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate; hotărârea încalcă ordinea publică de drept internațional privat român; procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre a instanțelor române, chiar nedefinitivă, ori cauza se afla în curs de judecată în fața acestora la data sesizării instanței străine.
Cererea de obținere a exequaturului se introduce de partea interesată.
Cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine, împreună cu documentele prevăzute de lege și cu traducerile legalizate și supralegalizate, se depune la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul persoana care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, respectiv unde urmează să se facă executarea.
Cererea se soluționează fie pe cale principală, fie pe cale incidentală, de instanța sesizată cu un proces având alt obiect, în cadrul căruia se invocă excepția autorității de lucru judecat întemeiată pe hotărârea străină.
Instanța română trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de recunoaștere și a motivelor de refuz, însă nu poate proceda la examinarea fondului hotărârii străine și nici la modificarea acesteia.
Cererea se admite prin hotărâre, cu citarea părților, potrivit art. 176 din Legea nr. 105/1992.
Cererea de încuviințare a executării trebuie însoțită de dovada caracterului executoriu al hotărârii, emisă de instanța care a pronunțat-o (art. 175). În baza hotărârii irevocabile de încuviințare a executării se emite titlul executoriu în condițiile legii române, hotărârea de încuviințare fiind menționată în dispozitiv.