Somaţia Europeană de plată
Somaţia Europeană de plată
Informații Generale
Somaţia europeană de plată este reglementată în Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 12 decembrie 2006. Acest regulament este aplicabil din 2008, prin el stabilindu-se libera circulaţie a somaţiei europene de plată între toate ţările membre ale Uniunii Europene.
Această procedură vine în ajutorul creditorilor pentru a accelera, simplifica şi a reduce costurile unui litigiu transfrontalier pentru creanţele pecuniare necontestate.
Litigiul transfrontalier este definit ca fiind tipul de litigiu în care cel puţin una din părţi are domiciliul sau reşedinţa obişnuita intr-un stat membru, altul decât statul membru al instanţei sesizate
Dacă este admisă, somaţia europeană de plată este recunoscută şi are valoare executorie în toate ţările membre, excepţie făcând Danemarca, şi nu mai este necesară nicio declaraţie de constatare a forţei executorii – aceasta realizându-se automat prin formularul G.
Regulamentul elimină procedura de exequatur, astfel că o somaţie europeană de plată este recunoscută şi are o valoare executorie în celelalte state membre, fără a fi necesară o declaraţie de constatare a forţei executorii şi fără ca recunoaşterea acesteia să poată fi contestată.
Procedurile de executare a somaţiei europene de plată sunt reglementare de legislaţia naţională a statului membru în care se solicită executarea acesteia.
Procedura somaţiei europene de plată se aplică în materie civilă şi comercială.
Ea impune stabilirea unor standarde minime a căror respectare elimină necesitatea oricăror proceduri intermediare în statul membru de executare înaintea recunoasterii şi executării.
Procedura somaţiei europene de plata nu se aplică:
· în materie fiscală
· în materie vamală
· în materie administrativă
· în procedura insolvenţei, concordatului
· pentru regimul matrimonial
· în asigurări sociale
· creanţelor care decurg din obligaţii necontractuale, cu exceptia situaţiilor în care acestea au făcut obiectul unui accord între părţi sau există o recunoaştere a datoriei sau se referă la datorii lichide care decurg din proprietatea comuna aupra unui bun.
Introducerea somaţiei europene de plată
Regulamentul prevede în anexa I pentru introducerea unei cereri de somaţie europeană de plată formularul tip A. O condiţie obligatorie la momentul introducerii cererii este: creanţa să fie lichidă şi exigibilă.
În ceea ce priveşte competenţa jurisdictională, aceasta se determină în conformitate cu normele de drept comunitare aplicabile în materie, în special Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
În cazul în care creanţa se referă la un contract încheiat de catre un consumator pentru o folosinţă care poate fi considerată ca neavând legatură cu activitatea profesională a acestuia şi în cazul în care acest consumator este pârâtul, competenţa apartine numai instantelor din statul membru în care pârâtul îşi are domiciliul.
Instanta sesizată cu o cerere de somaţie europeană de plata examinează, in cel mai scurt termen, dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate (natura transfrontalieră a litigiului în materie civilă şi comercială, competenţa jurisdictională a instanţei în cauză, lichiditatea şi exigibiltatea creanţei etc.) şi dacă cererea este întemeiată.
Daca formularul nu conţine toate informaţiile necesare, instanţa îi oferă reclamantului posibilitatea de a complete sau de a rectifica cererea într-un anumit termen, acesta utilizând formularul B din anexa II la Regulament.
În cazul în care condiţiile prevăzute sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii, instanţa poate propune modificarea cererii. În acest sens, se va folosi formularul C din anexa III la Regulament. Reclamantul este invitat să accepte sau să refuze o propunere de somaţie europeană de plată pentru suma stabilită de instanţă într-un anumit termen. Reclamantul trebuie să fie informat cu privire la consecinţele deciziei sale. Reclamantul transmite răspunsul său prin intermediul formularului tip.
Dacă reclamantul acceptă propunerea făcută de instanţă cu privire la suma datorată, aceasta emite o somaţie europeană de plată pentru partea din cerere care a fost acceptată de reclamant. Urmările care decurg din aceasta pentru restul cererii iniţiale sunt reglementate de legislaţia naţională.
Dacă reclamantul nu răspunde în termenul prevăzut de instanţă sau refuză propunerea, instanţa respinge în întregime cererea de somaţie europeană de plată.
Instanţa informează reclamantul cu privire la motivele pentru care cererea sa a fost respinsă utilizând formularul D din anexa IV. Respingerea cererii nu poate fi atacată cu recurs.
Cu toate acestea, respingerea cererii nu îl împiedică pe reclamant să-şi valorifice creanţa printr-o nouă cerere de somaţie europeană de plată sau prin orice altă procedură prevăzută de legislaţia unui stat membru al UE.
Emiterea unei somaţii europene de plată
În cazul în care toate condiţiile au fost îndeplinite, instanţa emite somaţia în cel mai scurt termen, în principiu în termen de 30 de zile de la introducerea cererii. În calculul termenului de 30 de zile nu este cuprins şi termenul necesar reclamantului pentru a completa, rectifica sau modifica cererea.
Trebuie avut în vedere faptul că somaţia europeană de plată este emisă numai pe baza informaţiilor furnizate de reclamant şi nu este verificată de către instanţă. Somaţia devine executorie, cu excepţia cazului în care pârâtul face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa de origine.
Somaţia europeană de plată este recunoscută şi are o valoare executorie în celelalte state membre, fără a fi necesară o declaraţie de constatare a forţei executorii şi fără ca recunoaşterea acesteia să poată fi contestată.
Procedurile de executare a somaţiei europene de plată sunt reglementare de legislaţia naţională a statului membru în care se solicită executarea acesteia.
Comunicarea somaţiei europene de plată pârâtului
Comunicarea sau notificarea somaţiei europene de plată pârâtului se faca în conformitate cu legislaţia naţională a fiecărui stat în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea. Regulamentul stabileşte norme procedurale minime pentru comunicarea sau notificarea cu sau fără confirmare de primire din partea pârâtului.
Comunicarea sau notificarea însoţită de confirmare de primire:
comunicare sau notificare personală: pârâtul semnează o confirmare de primire care conţine data primirii;
comunicare sau notificare personală: persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea semnează un document datat, care menţionează că pârâtul a primit actul sau că a refuzat să îl primească fără niciun motiv legitim;
pârâtul semnează şi trimite înapoi o confirmare de primire datată atunci când primeşte somaţia europeană de plată prin poştă sau prin mijloace electronice, de exemplu prin fax sau e-mail.
Comunicarea sau notificarea neînsoţită de confirmare de primire:
comunicare sau notificare personală: la adresa personală a pârâtului sau unor persoane care locuiesc sau sunt angajate la această adresă;
comunicare sau notificare personală: în cazul în care pârâtul desfăşoară o activitate independentă sau este persoană juridică, în localurile comerciale ale pârâtului, unor persoane angajate de acesta;
depunerea somaţiei în cutia poştală a pârâtului;
depunerea somaţiei la un oficiu poştal sau la autoritatea publică competentă şi comunicare scrisă cu privire la această depunere în cutia poştală a pârâtului, menţionând natura juridică a actului;
prin mijloace electronice cu confirmare de primire automată, cu condiţia ca pârâtul să fi acceptat în prealabil acest mod de comunicare sau notificare.
Comunicarea sau notificarea unei somaţii europene de plată nu este admisibilă în cazul în care adresa pârâtului nu este cunoscută cu certitudine. Comunicarea sau notificarea se poate face, de asemenea, unui reprezentant al pârâtului.
Opoziţia la o somaţie europeană de plată
Persoana care primeşte o somaţie europeană de plată, adică pârâtul, poate face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa care a emis somaţia de plată. Opoziţia se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somaţiei către pârât. Opoziţia se introduce utilizând formularul F din anexa VI, care îi este transmis pârâtului odată cu somaţia europeană de plată. Pârâtul indică în opoziţie faptul că contestă creanţa, fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestaţii.
Atunci când pârâtul introduce o opoziţie, procedura continuă în faţa instanţelor competente din statul membru de origine, în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârşit în acest caz.
După expirarea termenului de treizeci de zile pentru introducerea unei opoziţii, regulamentul prevede că pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somaţiei europene de plată în faţa instanţei competente din statul membru de origine, în cazul în care:
comunicarea sau notificarea somaţiei de plată s-a făcut fără o confirmare de primire din partea pârâtului şi comunicarea sau notificarea nu a intervenit în timp util pentru a-i permite să-şi pregătească apărarea;
pârâtul a fost împiedicat să conteste creanţa de cauze de forţă majoră sau datorită unor circumstanţe extraordinare;
somaţia de plată a fost emisă în mod eronat.
În cazul în care instanţa respinge cererea pârâtului, somaţia europeană de plată rămâne valabilă. În schimb, în cazul în care instanţa hotărăşte că se justifică o reexaminare, somaţia europeană de plată devine nulă şi neavenită.
De asemenea, la cererea pârâtului, instanţa competentă din statul membru de executare refuză executarea în cazul în care somaţia europeană de plată este incompatibilă cu o hotărâre pronunţată sau o somaţie emisă anterior în orice stat membru sau într-o ţară terţă. Hotărârea pronunţată sau somaţia emisă anterior trebuie să privească aceleaşi părţi într-un litigiu având acelaşi obiect şi să fie recunoscută în statul membru de executare.